Ansamblul fostului conac Lecca-Micsşuneşti, din satul Micşuneştii Mari, com. Nuci, jud. Ilfov, este edificat la mijlocul secolului al XVIII-lea (conform LMI) şi se compune din clădirea conacului, turnul de poartă – azi o ruină (datat sec. XVII conf. LMI) şi Biserica Născătoare de Dumnezeu” (datată 1743 conform pisaniei/1748). Proprietarul a fost lordache-Asan Micşunescu şi familia acestuia, fiind menționați și în pisania bisericii.

Istoria proprietarilor moşiei, conform proprietarului lon Stavraca, este: 

  • cca. 1755, după moartea lui lordache Micşunescu, satul intră în posesia unuia dintre fii, Constantin; fiica acestuia, Maria, se căsătorește la 1785 cu paharnicul Dimitrie Polizu; până în 1875 moşia aparține familiei şi urmaşilor familiei Polizu; 
  • între 1875-1879, fiind cumpărată la mezat”, noii proprietari sunt: 1. A. Keva, E. Mavrocordat şi P. Vioreanu: 
  • in 1879, proprietara întregii moşii este E. Mavrocoordat; 
  • la 1882, moşia este vândută lui Simeon Mihălescu; 
  • în 1904, Simeon Mihălescu donează moşia familiei Lecca – cu care se înrudea prin soția sa, Agatha; 
  • din 1904 până în 1949, moşia aparține Sylviei Lecca, fiind ulterior naționalizată; 
  • după naționalizare, conacul a fost lăsat să se degradeze şi, mai apoi, începând cu anii 1960 până în 1993, conacul a fost folosit ca școală; 
  • în anul 1993, edificiul a reintrat în posesia proprietarului său, loan Stavraca și soției acestuia, Henriette Ana Maria, nepoata Sylviei Lecca. 

Conacul este aşezat într-un loc pitoresc, în apropierea unui lac (Lacul Mare, fosta Baltă Micṣuneşti) cu stufăriş şi arbuşti. Probabil că ansamblul, pe lângă clădirea conacului şi turnul de poartă, a mai cuprins şi anexe gospodăreşti, precum şi grajduri, magazii de cereale, locuințe pentru slujitori, dar şi un zid de incintă. Un element important al ansamblului era biserica, cu rol de paraclis al ansamblului boieresc, dar astăzi având un regim juridic diferit. 

Formele arhitecturale şi decorative ale arhitecturii civile din secolul al XVIII-lea din Țările Române au ca matrice planul palatelor Renaşterii italiene’: un dreptunghi regulat şi în mijlocul fiecărei faţade câte o ieșitură, un salon mai mare pe faţadele laterale, un foişor cu o scară de piatră alăturată de el pe faţada principală şi spre grădină pe faţada opusă o loggia, formând un salon mare, deschis, cu coloane de piatră ce susțin arcade” (vezi Mogoşoaia sau Potlogi). Cele care au planul pătrat sau dreptunghiular, din care face parte şi conacul Lecca, au un parter scund şi un etaj mai înalt, cu câte un corp ieşit pe unele sau pe fiecare dintre faţade, formând sau un foisor cu scară sau o loggia sau un cerdac, sau un sacnasiu cu colțurile teşite.